DEPRESIE, de Fata cu Gropitze

Fata cu gropitze is a simple-minded country girl, she sees the world in an absolutely twisted fashion.

This is her last confession to me

Domnişoară M.,

Eu am 3 depresii pe săptămînă. Una luni, alta miercuri şi a treia – duminică.

Ideea este că …. am de toate, atît cît se poate la noi în Moldova, părinţi respectabili undeva la ţară, soră iubitoare, diplomă de studii superioare, cu cine să mă ţin de mînă cînd vreau (să mă sărut, să….), cărţi, serviciu comod…deci, tot elementarul pentru o viaţă pe care să o trăieşti plenar, cu streaşină din dreapta, din stînga, de sus şi de jos la ochi, aici… în gura asta de rai sau în GaURA asta de Rahat...as suitable for you at the very moment.

Problema este că ….vreau mult mai mult, nepermis de mult pentru una ca mine (oare chiar aşa să fie?).

Eu vreau… să nu merg la serviciu şi să pierd 8 ore preţioase din fiecare zi a vieţii mele de ratată, eu vreau să am bani din pod, oricînd am nevoie, pentru orice am nevoie (să cumpăr un vultur şi să îi dau drumul, să cumpăr un şarpe ca să-l tai cu tărnăcopul, să îmi fac de fiecare dată epilaţie totală la salon, să zbor cu balonul pe deasupra Texas-ului, să renovez casa părinţilor ca să moară vecinii de ciudă, să fac bungee-jumping de 2 ori pe zi, să-mi cumpăr cele mai scumpe, mai stilate şi mai pe sprînceană alese ţoale ca să atrag aviatorii cu cele mai înalte standarde de selecţie),să am spaţiul meu (cumpărat şi mobilat, gol de convenţii şi fixaţii străine)…şi tot vreau, şi vreau, şi nu mă mai opresc din exerciţiul ăsta… pot să stau la infinit şi să mă gîndesc ce aş face, ce aş drege fiindcă…

NU MAI POT!!!... nici să privesc la viaţa părinţilor, care e teribil de anevoioasă şi spinoasă la ţară, chiar fără răgaz whatsoever, deşi …..AH!!! îmi închin toată fiinţa în faţa lor! Dar, mămico, nu mă pune să coc şi să fac plăcinte, să dau cu sapa, să car apă de la fîntîna de la poarta megieşului, să dau cu var WC-ul, să spăl scările de găinaţul de vrăbii, cînd eu …”Fiică a faptei nu sînt”, ca să parafrazez după Lucian B. (check it out herein http://www.poeziile.com/autori/Lucian-Blaga/fiu-al-faptei-nu-sunt-78.php), pe mine, mămico dragă, scumpă, iubită, crucificată ca Isus la Golgota, ţipător la cer de dedicată odraslelor tale... să mă laşi să visez la Nemaiauzit şi Nemaivăzut, să trăiesc aşa fără direcţie... rîzi tu de mine, dar dacă ajung totuşi la Hollywood?... hm, ce ai să comentezi tu atunci?

NU MAI POT !!!...nici să merg la serviciu, oricare ar fi el, idealul nu l-am găsit încă, deşi în doi ani de cînd am absolvit, am schimbat 5 job-uri. Nu mai pot să îmi dau dimineţile în mod regulat, aşa cum înainte preoţii sacrificau, pe paturi de lavandă şi cimbru, fecioarele cu pielea cea mai albă, cu părul de culoarea abanosului, cu ochii de porumbiţe, zeilor, ca să aibă roadă bogată şi ploaie timpurie.

NU MAI POT !!!...nici să mă duc la dates cu rataţi, care au imaginaţia short, care parcă sărută o pătlăgea, şi nu buze de femeie, care vor nevastă la serviciu full-time, la bucătărie 4 ore pe zi, în pat 5 minute…

Ce-i de făcut, Domnişoară M., în cazul meu?