Diary ... la foc continuu

PIETON este o fată obişnuit-neobişnuită, ţine mereu un jurnal în care scrie tot felul de chestii şi atinge tot felul de teme, de pe stradă. Ea se plimbă foarte mult, îi place spaţiul, dar şi aglomeraţia, admiră şi critică, cu argumente...Temele ei favorite le identificaţi easily în frînturile de mai jos.


De alaltăieri aveam intenţia să mă duc azi la balet. Trebuia sa fiu la casa de bilete pe la 5 pm. Dar dimineaţă nu mi s-a aranjat părul bine, pe la 11 am mi-am dat seama că mi-au apărut nişte coşuri destul de inestetice, pe la 2 pm mi s-a descleiat un vîrf de balerin, iar pe la 3 pm am simţit ca mi-a venit stop-ul. ÎN FINE... Am zis: “ mă duc eu acasă....poate intru pe net, să navighez”, doar mi l-au conectat chiar ieri...totuşi, am luat un troleu de la Circ spre Centru, “să mă duc la balet, să nu...”. M-aş duce, în pisici, să mă desfăt cu arta asta a mişcărilor extrem şi stupefiant de muncite, studiate, cîntărite, dozate... Adevărul e că tare mă fascinează oamenii care trăiesc pentru o pasiune. Altădata am să scriu mai mult despre asta.

Era răcoare afară, eu vroiam sa îmbrac rochia mea roz la spectacolul de balet, ca să fiu prezentabilă, poate din întîmplare mă ciocnesc de un bărbat de mare clasă ....Şi cum uitasem să îmbrac item-ul respectiv...

Nu mai merg, next time.

Hai, dacă tot sînt prin Centru, să intru o fugă pe la Gemenii, of, aşa şi nu găsesc o ţinută adecvată pentru nunta soră-mii, care e stabilită pentru august....mai îndată, de fapt, în pisici...Vreau 2 rochiţe, că doar asta este regula, una pentru primărie şi alta pentru recepţia de seară....Sor’mea, sor’mea....la ce, fată, îţi trebuie ţie măritiş aşa devreme...Oh, Dumnezeule....

--Alo, sor’mea, ce faci? Ai ajuns cu bine?, sora mea e studentă în Iaşi, tot acolo se şi mărită.
--Da, fată, merci,uite un sfert de oră am de cînd sînt în cameră.
--(Eu cu sora mea avem aşa obicei să ne poreclim cît mai variat, să ne alintăm etc.) Sorellina scumpilina, (pe ton pisicesc) ti-ai gasit rochie de cununie?(are deja rochia aia de mare, mare clişeu alb, mai are nevoie de un outfit pentru înregistrare la starea civilă), eu nu văd nimic bun,( şi cu nuanţă de fun răutăcios, impersonal, de parcă nu despre nunta ei e vorba, aşa, ca să văd ce zice) hai să nu mergem la nunta asta ?!, la care sor-mea, după o secundă, care m-a facut să-mi pară rău de poantă:
--Fusulică, (fără să rîdă, cu reproş, ba chiar puţin dezamăgită de sora ei mai mare care nu e tulburată de nici un fior la gîndul că ea, mezina şi speranţa familiei, şi-a găsit jumi-jumaua şi o să înveţe să pună de mămăligă la soţ, să aranjeze pe funie hainele cît mai potrivit, crescător, în ritmul intensităţii culorilor, după clasa corespunzătoare: chiloţi lîngă chiloţi, pantaloni lîngă pantaloni etc.), tu mai ai glume de astea multe în program?
--Nu te supăra, prasăzico, doar ştii că rîd şi eu aşa...să intri diseară pe mess, hai, pa, pupici cu furnici !!!

În Gemenii, luxul sau poate doar preţurile incredibile...sau poate fetele alea cu 222, aka doi metri de picioare, doi clăbuci de creieri şi 2 dinţi din faţă drepţi şi simetrici, sau poate paznicii la costum, vînzătoarele de pantofi sexy foarte, dar foarte scumpi, băieţii super arătoşi care mă găsesc prea insipidă pentru ei (de fapt, ei sînt cei fără haz) mă inhibă de la 1-a secundă ce imaginile astea penetrează lentilele mele....eu sînt mioapă de vreo cîţiva ani...zic că aş fi cea mai fericită să nu port ochelarii doar pentru asta, să nu văd de la distanţă indivizii proşti şi frumoşi totodata (incredibil cît de mulţi oameni frumoşi avem în Chişinău, dintre care puţini sînt şi fascinanţi, modeşti, fantezişti), dar am nevoie să disting numărul la rutieră, textul reclamelor etc., deci pun ochelarii pe nas şi spectrul meu vizual este mereu luat cu asalt de EI. De unde ştiu că-s proşti? Pot să-mi dau seama de cum mişcă ochii de la stînga la dreapta sau de sus în jos...Nu sînt modestă, că ştiu ce ştiu, e articolul meu, poţi să-l laşi baltă dacă te simţi ofensat...mă rog.

Nu rezist prea mult prin magazin, mă enervez că văd trei rochii care îmi plac, dar “tre să ai sîni ca să le umpli cupele”, asta e fraza prelucrată după spusele vînzătoarei care a tras cu ochiul la pieptul meu, apoi la al ei, şi care habar nu are de o oarecare decenţă şi etică profesională . Ia, mai duceţi-vă voi..... mari cunoscători şi stilaţi, moldoveni frustraţi şi enervanţi....Ies in stradă...

“Domnişoară, sînteţi amabilă să-mi răspundeţi la cîteva întrebări pentru un sondaj?”, “Ok, despre ce e vorba?”,--- dacă sînt mulţumită de salariu, dacă ştiu de produsele lor de cosmetică....ea are ochii isteţi, frunte naiva şi ten pătat + puncte negre, mi-a plăcut. Am fost amabilă, dar i-am dat oricum o cifră greşită la nr. de tel, sînt prea egoistă ca să îmi pierd timpul ajutînd pe cineva străin să umple rîndurile voluntarilor la nu ştiu ce seminar “Master Class”....

Mă duc eu acasă, poate continuu lectura din Mircea E. sau ascult Bere Gratis, Californication, Macarena...poate ma duc să mai dau nişte lecţii de sărut franţuzesc vecinului, poate citesc blogul lui Robbie (citesc atent Waffles...plombele îmi cad una cîte una... oricum e cazul să-mi pun altele noi), poate mai intru pe Skype, poate pe Messenger...

de Pieton