Letter to my Lover

Nimfa e numai puţin mai reală decît scenariile ei amoroase, citiţi corespondenţa ei

Iubite,

Ma lichefiez de dor si toate gîndurile mele curg spre tine.
E răcoare afară, iubite, dar e aşa de frumos si melancolic, iar mie mi se strîng cordele dupa tine.
U ce faci? Eu merg azi la teatru şi sînt îmbrăcată în rochie roz, iubite, e de bumbac si lungă … Ah, merg şi mi se ating uşor pulpele pe din interior … mmm... am o senzaţie de catifelat, de parcă tu mă atingi, da, de parcă tu, după ce m-ai privit puţin în ochi, te apleci senzual spre mine şi spre pămînt, cît eşti tu de înalt, iar eu privesc la tine şi la cer, la frunze si la curcubeu, ne ia cu vîrtej şi ameţeală, cu nebunie şi durere...în jurul nostru cad multe cortine moi si uşoare, toate roşii şi negre, verzi si purpurii, de culoarea vieţii şi a morţii, a nebuniei si a desfătării….Fac combustie, iubite, şi îmi muşc buza de jos cînd visez cum îmi studiezi sub rochie picioarele cu pielea netedă, cum îmi urmăreşti vena lunga....asta zici tu, dar eu ştiu că, de fapt, tu numai ghiceşti traseul ei de-a lungul piciorului meu. Îmi mîngîi genunchii, zici ca sînt mici si rotunzi, dar abdomenul meu îţi place? da, e de un oval diafan….şi miroase a fruct copt, gata să fie muşcat... Placerea mă îmbată şi îmi văd nervii pulsînd pe corp, încolo si încoace. Mă arcuiesc de dorinţă, iubite, şi caut ochii tăi să văd dacă ai aceeaşi stare...da, e bine, nu ştii nici tu unde te afli, ai privirea tulbure, de depravat pasionat...mă liniştesc şi continuu să savurez adînc, cît de conştient pot, aceasta trăire... iubite, sărută-mă din plin pe umeri, te rog, iar pe spatele ce mi l-ai dezgolit trece palma ta de barbat, nici prea apăsat, nici prea la suprafaţă, aşa ca să mă cutremuri...

Tu, barbat ce ştii să iubeşti aşa de frumos sînii mei fragezi si mărunţi , gîtul subţire, buzele umede, de ce nu rămîi aşa pe vecie? Te-aş lega de un blestem dacă aş putea...căci nu mă interesezi în comunul şi cotidianul tău, nu vreau să ştiu unde mergi în fiecare dimineaţă sau de unde te întorci după amiază, înţelege pentru totdeauna...Vreau să te lepezi de toate pentru mine...

Vreau, dar imens vreau, să creăm timpul şi lumea noastră, să mă iubeşti ca acum, să ne vedem tainele, să ne sărutăm podurile palmelor.

Ce se întîmplă în jur nu ştiu, cortinele astea groase ne protejează ca într-o mare buclă în afara timpului. Să nu ne oprim, iubite, că timpul a încremenit, urmărindu-ne pe noi…

de Nimfa