Domnişoara M. recomandă : a se citi în ritmul cel mai fără grabă, ca sîngele în fierbere să-şi facă albii încăpătoare de la creier pînă la tălpi, şi invers...
Te văd din depărtare, vii alene, dar îţi intuiesc însetarea…privirea ta nu mă scapă nici o clipă … adie o boare de vînt, dinspre mine spre tine, şi presimt că tu grăbeşti pasul, căci mirosul meu de caisă coaptă, de struguri pîrguiţi şi miere, de vin bisericesc oprit, este cu desăvîrşire irezistibil pentru tine…
Iar pe mine mă copleşesc senzaţiile, cu o intensitate crescîndă … stomacul, deodată greu, cade într-o suspensie plăcută şi gelatinoasă…pieptul mi se umflă în ritmul paşilor tăi spre mine, inspir şi expir tot mai cu rîvnă aerul fierbinte…te apropii repede să mă prinzi, iar eu înnebunesc la auzul respiraţiei tale dese, la văzul ochilor tăi smintiţi de plăcere cînd îmi arunci departe rochia de pe mine… eşti tulburător, aşa gol, şi eu mă lipesc de tine molatec, cu sînii întăriţi, te îmbrăţişez ca o liană, incandescentă ca un şuvoi de lavă… ce joc al sferelor, al valurilor, al durerii şi eliberării…ce cutremure line, ce convulsii sălbatice şi ce armonie între noi…
Tu eşti mai prostuţ, amante, no offence, şi la tine toate semnificaţiile astea nu ajung, în schimb la mine raţiunea mereu lucrează şi înregistrează asemenea trăiri singulare pînă în cele mai mici detalii...eu fac corelaţii cu scene din trecut, recit în minte versuri… aşa cum stăm acum, încolăciţi şi potoliţi… rememorînd proaspăt-trecutele noastre urcări şi coborîri, mi-aduc aminte de o frază pentru un exerciţiu de vocabular la engleză, încă din liceu, nu ştiu cît ai să te pricepi tu la referinţă, dar ideea este că noi doi tocmai am avut o împletire totală, fără lumps : "Gently work the butter into the flour until there are no lumps left”.
Apoi mă gindesc la Mihai E., la „Daţi-mi un trup voi munţilor”, la Mircea C. ş. a. m.d. …
Tu ai adormit deja, că eşti un trîntor, şi eu mă urăsc fiindcă depind de tine ca să am parte de posesiuni artistice...
prima parte e fabuloasa,magnifica, patrunzatoare si halucinanta...cred ca tre sa te apuci de scris romane de dragoste,cu siguranta in scurt timp iei premiul Nobel pentru literatura.E periculos sa citesti din tine :)) extrem de excitant :))
RăspundețiȘtergereBrrr.. fiori, fiori si numai fiori.. aceasta am simtit citind acest post.. frumos, excitant si tragic ...
RăspundețiȘtergereMy dear followers,
RăspundețiȘtergerehalucinant este totul în viaţa asta, ideea este să prelucrezi cu imaginaţia, chiar pînă în pînzele albe, tot ce se oferă pe traseu, să păstrezi în memorie şi să scrii...e katharsis.
Dacă vă place stilul, mai citiţi...
Ne mai auzim
Maria draga mea, scrii superb!!!
RăspundețiȘtergere