Pieton ŞI ULTIMUL EI (nici un fel de love) AFFAIR

Dear diary,


Eu cred că dragostea s-a resorbit într-o malefică gaură neagră, încă din secolul trecut.

Par example, boyfriendul meu, niciodată în viaţă nu o să-i dau adresa acestui budoar (mamei, tatălui şi surorii nu le dau din altă cauză, ei nu tre’ să vadă micul putregai din sufletul meu, las’să creadă că totul e ciki), ca să continuu, repet că subiectul frazei este boyfriendul meu, care, de ce să-l vorbesc de rău ?, e băiat la locul lui, nemaipomenit de cumsecade (prea de tot, exasperant chiar!!!), dar în raport cu care sînt o fină paralelă alăturată...deci, ce să fac eu cu tine, B., nu mi-i spune?

Niciodată, în tot răstimpul ăsta, nu prea lung, dar destul ca să mă plictiseşti (or, plictiseala este mai rea ca sinuciderea lentă, dacă s-a interesat cineva, tăierea venelor nu e dureroasă deloc, sîngele curge şi tu cazi într-o adormire aparent firească, cine a citit „Quo Vadis” sau are o brumă de cunoştinţe de literatură universală sau latină, ştie că Petronius, "arbiter elegantiae", a avut parte de aşa o moarte, în schimb alături de el s-a sinucis şi soţia lui, cu care s-a iubit pînă la moarte,  complet şi frumos), dragă B., că dacă ţi-aş spune „iubitule” ar însemna să îmi trădez cele mai sfinte criterii, nu ai ştiut să mă ghiceşti. Nu ai ştiut nici cînd m-am simţit rău, ca să mă iei de la serviciu, nu ţi-a trecut prin cap nici să vii pe neprins de veste la uşa mea cu o îngheţată, o cafea, măcar şi o Chupa-Chups, şi acuma, cînd eu scriu toate astea şi mă frămîntă problema încălzirii globale, tu dormi, ca un trîntor ce eşti.

Tu atîta ştii : tare e draguţ şi cuminţel să mergem pe marile şi adîncile urme care se văd de departe, ducînd la pizzerii şi baruri. Replica mea e una tranşantă, LASĂ DRACULUI TOATE CLIŞEELE ASTEA!!! Of, multstimabile B., nu ştiu ce cred ceilalţi, dar fără imaginaţie, zic eu, eşti un mare şi gol zero, = O =, aşa cum este un zero în toate cazurile, fără abatere. No offence.

Dar, n-ai grijă, eu ştiu să dau papucii frumos şi delicat, aşa de finuţ, încît o să ţi se pară că tu mă laşi pe mine, fiindcă am îndrăznit să mă las tulburată, în acel timp, chiar în centrul minţii mele, de un Altul.

Ştii ce regret? Că tare multe fete pierd timpul cu dintr-ăştia ca tine, ba chiar se şi mărită cu tipi asemenea ţie. Pentru mine, B., care sînt o foarte mare egoistă, este o crimă să îmi vîntur timpul aiurea aşa cum mi s-a întîmplat cu tine, deşi, parcă iar aud, ba în dreapta, ba în stînga, „Ai sî aleji pînşi-ai s’ culeji”. Asta makes no diference to me, eu am altă traiectorie.

Ştii de ce îmi mai pare rău? Că tu aşa şi nu ai înţeles nimic, nu ai surprins nici un fel de fleac care ţi-ar fi adus un plus de farmec, cel puţin pentru următoarele tale cvasi-jumătăţi.

Şi ştii şi altceva? Nici măcar nu vreau să simt milă pentru tine. Proful meu preferat zicea că fiecare îşi merită soarta sau, chiar mai nuanţat, PROSTUL ÎŞI MERITĂ SOARTA!!!

Eu în predestinare nu cred, eu nu mă las purtată de briza mării; eu ştiu că merit ce e mai bun, aşa cum toţi ştiu asta, 4-5 ani cît sînt mai tinerei ...şi apoi o iau cu aripile spre fundul canionului; în schimb eu am să păstrez un zbor egal, nici prea sus, nici prea jos, şi o să ajung acolo unde îmi trebuie mie să fiu, o să vezi... şi tu şi alţii...

Pînă una alta, tu mai caută prin jur, că eu mă duc să depistez acea gaură neagră care a înghiţit lumina lumii...